Olariu Amalia-Maria: Talentul și imaginația care strălucesc de la o vârstă fragedă

Olariu Amalia-Maria, elevă în clasa a III-a la Școala Gimnazială „Sfântul Gheorghe” din Sângeorgiu de Mureș, este o tânără scriitoare care a cucerit inimile juriului în etapa a III-a a Concursului Național de Scriere Creativă, categoria 6-9 ani. Povestea ei, „Gnomul Petru,” i-a adus locul al treilea, impresionând prin originalitatea ideilor și prin modul captivant în care a adus la viață personaje pline de farmec.

O pasiune pentru lectură insuflată de învățătoare

Amalia descrie cu entuziasm cum doamna Pop Adriana, învățătoarea sa, i-a insuflat dragostea pentru cărți. De atunci, lectura a devenit o parte esențială din viața ei, preferând poveștile de aventură cu întorsături neașteptate. Curioasă și ambițioasă, Amalia excelează nu doar la școală, ci și în diverse activități creative, dovedind o personalitate echilibrată și plină de energie.

Creativitatea, o lume fără limite

În vacanțele de vară, Amalia se relaxează scriind povești și poezii, găsindu-și inspirația în natură și în relațiile armonioase pe care le are cu familia și prietenii. Povestea „Gnomul Petru” este o dovadă a imaginației ei bogate. Cititorii sunt purtați într-o lume magică în care un gnom prietenos și unul care urăște Crăciunul se întâlnesc într-o confruntare neașteptată. Intervenția lui Moș Crăciun pentru a salva situația adaugă un strop de magie, transformând povestea într-o experiență fermecătoare pentru toate vârstele.

O copilă plină de energie și visuri mari

În afara pasiunii pentru scris, Amalia este o fire sociabilă, îndrăgită de toți cei din jur. În timpul liber, înoată, schiază și patinează, petrecând timp de calitate cu sora mai mare, Alexia, și fratele mai mic, Andrei. Puzzle-urile, Lego și joaca cu copiii mai mici îi aduc bucurie, iar dragostea pentru animale o transformă într-un adevărat magnet pentru prichindei.

Premiem ideile inedite

Juriul a apreciat ideea inovatoare din povestea Amaliei, felul în care a împletit mesajele pozitive cu un stil accesibil și plin de farmec. Creativitatea sa promite să inspire și să încânte în continuare.

Viitorul promite lucruri mari

Amalia visează să devină educatoare, o carieră perfectă pentru o persoană curioasă, empatică și dedicată. Până atunci, suntem siguri că imaginația și talentul ei vor mai aduce multe povești minunate în viețile cititorilor.

Felicitări, Amalia, pentru talentul și energia ta molipsitoare! Așteptăm cu nerăbdare să vedem ce alte minunății literare vei crea!

Gnomul Petru
(fragment din povestea scrisă în concurs)
de Amalia-Maria Olariu

           Crăciunul este o sărbătoare magică mult așteptată atât de copii cât și de adulți. Este momentul din an în care petrecem mai mult timp cu cei dragi, când fiecare colțișor al caselor și străzilor este decorat. În case miroase a bunătăți, a scorțișoară, portocale și brad, iar noi suntem mai buni unii cu alții. Dar, nu prea cred că cineva s-a întrebat vreodată cum se simt decorațiunile de Crăciun.
             El e Petru, cea mai veche decorațiune a familiei Ion, un gnom cu barba lungă și albă, cu nas rotund și o pălărie roșie brodată cu un fulg de nea. El este în casa familiei de peste cincisprezece ani și an de an întâmpină cu brațele deschise și bucurie fiecare nouă decorațiune sosită. Crăciunul este momentul lui preferat din an, când iese împreună cu prietenii săi din cutiile prăfuite, din podul întunecat și poate iar să strălucească-n brad.
              Anul acesta fetele familiei Ion au găsit în fața ușii casei lor un gnom cu pălărie verde și hăinuță maro pe care l-au botezat Gren pentru că li se părea că semănă mult cu Grinch. Ce nu știau fetele era că acesta fusese pus chiar de Grinch, care l-a vrăjit pentru a distruge armonia decorațiunilor din casa familiei Ion. Gren este așezat în brad chiar lângă gnomul Petru, care foarte încântat, se gândește la câte lucruri vor face împreună.....apoi se prezintă:

Bună! Bine ai venit în mărețul brad al familiei Ion! Eu sunt

gnomul Petru. Tu cum te numești?

Eu sunt Gren, mormăi ei.
Ce nume frumos!

Pe măsură ce zilele treceau Gren se împrieteni pe rând cu toate
celelalte decorațiuni din brad, mai puțin cu Petru. În locul râsetelor și al veseliei, în brad se auzeau doar șoapte:
„ – Așa e, pe noi ne scot ultimele!„
„ – Nu e corect!„
„ – Și noi suntem demult aici!„
Neînțelegând ce se întâmplă Petru le întreabă: